- a acorda (cuiva etc.) importanţă
- to attach importance (to smb., etc.).
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a acorda (cuiva etc.) importanţă
Look at other dictionaries:
caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea … Dicționar Român
fier — FIER, (2, 3) fiare, s.n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenuşie, maleabil, ductil, cu proprietăţi feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se foloseşte pe scară largă în industrie; (impr.) oţel (moale). ♢ Epoca… … Dicționar Român
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
conferi — CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. tranz. A acorda un titlu, un grad, o decoraţie etc. 2. intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreţine cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pilă — PÍLĂ2, pile, s.f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduşi într un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalaţii care… … Dicționar Român
personalitate — PERSONALITÁTE, personalităţi, s.f. 1. Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane (1) şi o distinge ca individualitate; ansamblu de trăsături morale sau intelectuale prin care se remarcă o persoană; felul propriu de a fi al cuiva. ♢… … Dicționar Român
asculta — ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. tranz. a şi încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. tranz. şi intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ tranz. A examina oral un elev … Dicționar Român
tată — TÁTĂ, taţi, s.m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ♢ Tată de familie … Dicționar Român
